- interesata
- intéressé
Dictionnaire espéranto-français. 2008.
interesata
Regardez d'autres dictionnaires:
apologie — APOLOGÍE, apologii, s.f. 1. Elogiu, laudă ferventă (şi adesea exagerată) adusă unei persoane, unei idei etc.; apărare (servilă şi interesată) a cuiva sau a ceva. 2. Discurs, scriere care face apologia (1) cuiva sau a ceva. – Din fr. apologie, lat … Dicționar Român
dativ — DATÍV s.n. Caz al declinării care exprimă, de obicei, destinaţia acţiunii unui verb, având mai ales valoare de complement indirect şi răspunzând la întrebarea cui? ♢ Dativ etic = dativul unui pronume care indică pe cel interesat în acţiune. – Din … Dicționar Român
aprig — ÁPRIG, Ă, aprigi, ge, adj. 1. (Adesea adverbial) Iute, înfocat, nestăpânit. 2. (Adesea adverbial) Aspru2, crunt, nemilos, înverşunat. 3. Lacom, hrăpăreţ. Om aprig la câştig. 4. fig. (înv.; despre un loc, un teritoriu etc.) Care este greu de… … Dicționar Român
băga — BĂGÁ, bag, vb. I. 1. tranz. şi refl. A face să intre sau a intra undeva; a (se) introduce, a (se) vârî, a intra2. ♢ expr. (tranz.) A băga ceva în gură = a mânca. A băga (pe cineva) sub masă = a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i… … Dicționar Român
interesat — INTERESÁT, Ă, interesaţi, te, adj. 1. Care are un interes (într o afacere), care are de tras foloase. 2. Care urmăreşte numai interesul său personal; meschin. 3. Plin de curiozitate. – v. interesa. cf. fr. i n t e r e s s é, it. i n t e r e s s a … Dicționar Român
neguţa — NEGUŢÁ, neguţez, vb. I. tranz. (înv. şi pop.) 1. A face negoţ. ♦ refl. recipr. A se tocmi, a se târgui; fig. a duce tratative cu cineva pentru a i smulge o favoare, oferindu i în schimb altceva. 2. A cumpăra. – lat. negotiari sau din negoţ.… … Dicționar Român
sorţ — SORŢ, sorţi, s.m. (De obicei la pl.) Sistem de alegere, de desemnare, de repartiţie prin aruncarea unor zaruri, prin tragerea unor bilete etc., care lasă să decidă întâmplarea, dând şanse egale tuturor participanţilor; zar sau bilet folosit la… … Dicționar Român
tragere — TRÁGERE, trageri, s.f. Acţiunea de a (se) trage şi rezultatul ei. 1. (pop.) Atracţie, îndemn, înclinare. ♢ expr. Tragere de inimă = zel, râvnă, ardoare. 2. Scoatere, extragere. ♢ Tragere la sorţi = hotărâre prin sorţi a unei împărţeli, a unui… … Dicționar Român
